Club Dacii Liberi
NOTIUNI DE ORIENTARE TURISTICA


Orientarea turistica, în conditiile reliefului muntos, împadurit, de multe ori greu acesibil, cu diferente mari de nivel si variatii meteo este mai dificila si de accea sunt necesare câteva notiuni si informatii pentru parcurgerea în siguranta a traseului dorit.

Notiunile privesc determinarea: directiilor punctelor cardinale, în special a nordului (N), pentru a putea utiliza harta; locului de statie, unde ne aflam la un moment dat; directiei indicate de harta sau ghid sau mentinerea acesteia pe timpul deplasarii în cazul în care ne-am abatut de la marcajul turistic.

Orice drumetie montana începe cu dorinta de a vedea sau revedea anumite obiective turistice, frumusetile unui munte. Acesta poate fi localizat geografic si se pot obtine informatii despre el din diverse materiale (vezi capitolul Carpatii României). Din dorinta si informatiile culese se naste traseul sau combinatia de trasee de urmat. Pentru ca parcurgerea lor sa se faca în siguranta este bine de retinut faptul ca orientarea începe de acasa si este la fel de importanta ca si echipamentul si alimentele.

Deci, înainte de a porni în drumetie vom cauta si citi tot materialul documentar de care dispunem: harta turistica, ghidul turistic, monografia montana etc., despre obiectivul ce urmeaza a fi vazut si vom consulta, daca este posibil, pe cei care au parcurs zona. Cu cât aceasta pregatire este mai temeinica si mai complet facuta cu atât orientarea în teren va fi mai usoara.

Trebuie stiut ca timpul necesar pentru parcurgerea unui traseu montan se compune din: timpul folosit pentru orientare (consultare harta, ghid, busola etc.), timpul utilizat pentru "cujet" si decizii; timpul pentru pauze (de odihna si hranire) si timpul pierdut din cauza greselilor de orientare.

Materialele de documentare turistica indica timpul de parcurgere al unui traseu pentru a ajunge la: cabana, locul de campare sau statia (auto sau feroviara) de întoarcere spre casa. Acest timp nu include timpul pierdut din cauza greselilor de orientare sau o prelungire prea mare a timpului de consultare a hartii, ghidului, busolei si de luare a deciziilor, privind alegerea variantei de urmat.

De cele mai multe ori acesti "timpi pierduti" combinati cu conditii meteo nefavorabile (ceata, ploaie, lapovita) sau chiar lasarea noptii pot pune în pericol grupul de turisti.

Poate, unii vor spune ca "timpii pierduti" pot fi recuperati prin grabirea pasului sau chiar alergare (cros montan). Gresit ! Siguranta înaintea vitezei este o veche regula, de baza, a orientarii; nemaivorbind de pierderea imaginilor, peisajelor montane, pentru care de fapt am strabatut atâta drum.

Pe munte distantele sunt exprimate în ore sau fractiuni de ore si nu în km; exceptie facând doar portiunile de drum forestier care întâmplator intra în traseul ales.

Timpul de mers se calculeaza astfel:

-pe teren plat si pante mici 4 km/h (ora);

-în urcus, pe poteca amenajata 350 m diferenta de nivel/h;

-în urcus, pe poteca neamenajata 250 m diferenta de nivel/h;

-în coborâre, pe poteca amenjata 450 m diferenta de nivel/h;

-în coborâre, pe poteca neamenajata 400 m diferenta de nivel/h.

Conditiile meteo nefavorabile pot marii timpul parcurgerii traseului cu 50 %, precum tot asa, antrenamentul si o conditie fizica buna pot sa-l reduca. Atentie, întotdeauna în calcule sa includeti si o rezerva de timp !

Drumetia cu ajutorul hartii pe trasee marcate sau nu presupune: orientarea hartii dupa directia N; determinarea locului de statie în care ne aflam pe traseu la momentul în care consultam harta si mentinerea marcajului din traseu, confruntat (verificat) din când în când cu cel de pe harta.

Harta are rolul de a reda concentrat la maximum, într-un singur tablou vizual, cu sau fara detalii, indicatiile esentiale cuprinse în teren si descrise în ghid.

Pentru orientarea hartii, "nordarea ei" se va roti (harta) tinuta într-un plan cât mai orizontal, pâna când semnul N sau "roza vânturilor" se suprapune peste directia nord aflata, folosind elemente din teren sau busola. În cazul în care harta (schita) nu contine aceste semne se considera nordul hartii partea de sus a foii, privita din fata pentru a se putea citi.

Deci foarte important pentru orientare este determinarea (aflarea) directiilor punctelor cardinale, în special a nordului. În lipsa busolei, aceasta se poate face:

-cu ajutorul musuroaielor: de cârtita, la care intrarea este orientata spre N sau de furnici, la care intrarea este orientata spre S;

-cu ajutorul brazilor la care iarna zapada se aduna mai multa în spre N si se topeste mai repede spre S; iar rasina este mai abundenta spre S;

-cu ajutorul muschilor, care cresc în partea de N a copacilor, stâncilor, peretilor izolati;

-cu ajutorul lamei de ras marcata cu sageata sau vârf de sageata, asezata pe suprafata unei ape linistite (chiar într-un pahar sau cana de plastic); fiind usor magnetizata lama se va orienta indicând directia N;

-cu ajutorul pozitiei soarelui, care se afla:

pozitia/luna - ora II,III,IV,VIII,IX,X V,VI,VII XI,XII si I
la Est 6 6 nu se vede
la Sud 12 12 12
la Nord 18 18 nu se vede

-cu ajutorul ceasului (cu limbi indicatoare, nu cu afisaj electronic) si al soarelui. Se tine ceasul orizontal cu limba mica (cea care indica ora) îndreptata în directia în care se afla soarele. Bisectoarea unghiului format de: directia limbii mici si directia imaginara ce trece prin centrul ceasului si ora 12 de pe cadran, indica directia S.

La amiaza când ceasul arata ora 12, limba mare acoperind pe cea mica si orientate spre soare, indica directia S;

-în noptile senine cu ajutorul "stelei polare" care întotdeauna indica directia N. Pentru gasirea (recunoasterea) ei pe bolta înstelata procedam astfel:

cautam constelatia Carul Mare (un grup de 7 stele distincte); atentie, a nu se confunda cu Carul Mic, asemanator ca forma dar cu stele mult mai apropiate între ele! Prelungim imaginar de aproximativ cinci ori linia care trece prin ultimele doua stele si vom afla o stea mai stralucitoare - Steaua Polara;

-noaptea cu ajutorul lunii, care la orele:

Faza/Ora 18 24 06
in primul patrar
(se vede jumatatea dreapta)
S V nu se vede
luna plina E S V
in al doilea patrar
(se vede jumatatea stanga)
nu se vede E S

Cu ajutorul busolei lucrurile se simplifica, acul magnetic indicând în permanenta directia N.

Pentru determinarea locului de statie, se orienteaza harta spre N; se aleg 2 - 3 repere distincte din teren care sunt reprezentate si pe harta si se apreciaza succesiv de la locul unde suntem opriti (punct de statie) distantele pâna la reperele mentionate. Cu ajutorul scarii (din indicatorul hartii), se verifica aceste distante pe harta. De asemenea si cu ajutorul tablelor si sagetilor indicatoare si a timpului scurs de la întâlnirea lor. Daca apreciarea facuta în teren corespunde cu masuratorile facute pe harta, ati reusit sa determinati locul unde va aflati urmând sa decideti continuarea drumului si directia în care trebuie sa va îndreptati.

În general, drumetii antrenati pot aprecia distante în teren muntos de pâna la 500 m, cu o eroare de 10 - 15 %; peste aceasta marime erorile cresc. În apreciere se va tine seama de:

-marimea aparenta - obiectele par mai mari cu cât sunt mai apropiate, sau obiectele mai mari par mai apropiate decât cele mai mici aflate laaceeasi distanta;

-departarea aparenta - obiectele par mai apropiate când detaliile lor sunt mai clare, sau în conditii de vizibilitate buna si mai îndepartate la vizibilitate scazuta (caldura mare, ceata, ploaie). Obiectele luminate (creste însorite) sau în culori deschise par mai apropiate decât cele slab luminate sau de culoare închisa la aceeasi distanta.

Se apreciaza ca simtul vazului este normal daca ochii pot vedea: figura unui om de la 500 m; mersul si miscarea bratelor de la 750 m; trunchiurile si coroanele copacilor de la 3000 m; oameni izolati si deplasarile drumetilor pe creste de la 1500 - 2000 m.


Distantele în teren pot fi determinate usor cu ajutorul reticulului de la binoclu care este gradat în miimi.

"Miimea" este unghiul sub care se vede 1 m la distanta de 1 km. În general valoarea unei diviziuni este de 5 miimi, adica la distanta de 1 km o lungime (înaltimea unui obiect) egala cu 5 m va fi vazuta prin binoclu exact într-o diviziune. Daca se cunoaste marimea aproximativa a obiectului vizat (si aceasta este problema cea mai mare pe munte), aplicand formula: D=100xH/N se poate determina distanta (D) pâna la obiectivul care ne intereseaza de fapt. Celelalte notatii reprezinta: H=înaltimea sau latimea obiectului; N=numarul de miimi sub care se vede obiectul.

În legatura cu marimea aproximativa a obiectului vizat (H) se apreciaza ca: un stâlp indicator cu paleta are 2 m de la sol; un refugiu are 2,5 - 3 m de la sol; o cabana (cu parter si pod) are 6 - 7 m de la sol. Aprecierea distantelor pe harta se face cu ajutorul "scarii", adica acel raport dintre dimensiunile reale din teren si cele redate pe harta. Aceasta scara este înscrisa în indicatorul hartii (adica locul în care apare denumirea muntilor, autorul hartii/ghidului turistic si legenda semnelor conventionale) sub urmatoarele forme:

a) ca fractie (1/ sau 1: la 50000; 25000 sau 20000), care arata de câte ori a fost redusa unitatea de masura din teren;
b) ca egalitate (1 Km = 1 cm), care arata direct cu cât este egal pe harta o unitate din teren si
c) cel mai frecvent în hartile turistice,
printr-o linie marcata pe care sunt înscrise distantele care arata cu ce distanta reala din teren este egal segmentul considerat pe harta.

Masurând cu rigla busolei, calendarului de buzunar sau apreciind din ochi, putem afla, cu aproximatie, ce distanta este în linie dreapta în realitate, între punctul de statie si obiectivul spre care ne îndreptam sau între doua obiective vizate.

Pe munte, în aprecierea distantelor trebuie tinut cont de gradul de înclinare a pantelor si alte dificultati naturale, cu care se corecteaza (ca timp) distanta aproximativa de pe harta. Gradul de înclinare a pantelor se poate vedea pe harta, dupa distanta mai apropiata (înclinare mai mare) sau mai îndepartata (înclinare mai mica) a curbelor de nivel (linii de culoare maro pe care apare din loc in loc înscrisa valoarea altitudinii).

O alta regula de baza a orientarii spune ca cel mai scurt traseu este cel marcat. Nu doresc ca vreo împrejurare nefericita sa aminteasca grupului aflat la ananghie aceasta regula.

Potecile (traseele montane) sunt orientate în general în lungul vailor sau picioarelor de munte pentru urcare - coborâre, în lungul crestelor si sunt prevazute cu semne turistice de orientare sau momâi pentru jalonare.


  • Informații utile:
  • Ghidul Drumețiilor Montane
  • De reținut...
  • Trasee montane
  • De la membrii adunate
  • Noutăți
  • Legături utile
  • Parteneri:
Etern Cons
Proverbum
Copyright © Club Dacii Liberi. All Rights Reserved.
Webmaster | Email | Admin
xTrafic.ro TopSiteuri.ro - Adauga si site-ul tau - Director web Cluburi, restaurante Director-Web.net EnterClick.ro - Generator trafic web